akcentus [ë] főnév -t, -ok, -a (régies írva: accentus is)
1. (választékos) Hangsúly (1, 1a).
2. (választékos) A beszéd ejtésmódja, kül. hangképzése, hanglejtése, hangsúlyozása. Idegen az akcentusa. Éles akcentussal beszél. A magyar szót németes accentussal ejti. (Jókai Mór) Kérő accentussal szólt. (Tolnai Lajos)
3. (nyelvtudomány, régies) <Szövegben egy-egy betűn> a hangsúly jele. Ennek az írónak a görög szövegében nincs akcentus.
akcentusos; akcentusú.
Ziarele Arcanum
Vezi ce au spus ziarele din ultimii 250 de ani despre acest subiect!
Vezi ce au spus ziarele din ultimii 250 de ani despre acest subiect!
Caută în cea mai mare arhivă digitală de ziare din Europa de Est, ce conține reviste, publicații științifice, săptămânale și cotidiene.