levertség [lëvertség v. lëvercség] főnév -et, -e [ë, e]
A levert (2) emberre jellemző lelkiállapot, magatartás. Levertség látszik rajta! Honnan ez a levertség? A hír hallatára nagy levertség vett erőt rajta. Az általános levertség mindenkire látszott hatni. (Jókai Mór) Mihály úrfin egy kis levertség borongott. (Petelei István)
Ziarele Arcanum
Vezi ce au spus ziarele din ultimii 250 de ani despre acest subiect!
Vezi ce au spus ziarele din ultimii 250 de ani despre acest subiect!
Caută în cea mai mare arhivă digitală de ziare din Europa de Est, ce conține reviste, publicații științifice, săptămânale și cotidiene.