noviciátus főnév -t, -a (csak egyes számban) (vallásügy)
1. A novíciusra jellemző állapot v. életforma. A noviciátust terhesnek találta. || a. Ennek egy- v. kétéves időtartama; szerzetesi próbaidő. A noviciátus alatt megbetegedett.
2. Az a helyiség, ahol a novíciusok laknak. A rendház II. emeletén van a noviciátus.
noviciátusi.
Ziarele Arcanum
Vezi ce au spus ziarele din ultimii 250 de ani despre acest subiect!
Vezi ce au spus ziarele din ultimii 250 de ani despre acest subiect!
Caută în cea mai mare arhivă digitală de ziare din Europa de Est, ce conține reviste, publicații științifice, săptămânale și cotidiene.